Despre jumulirea full body

 

Vreau și eu o epilare pe tot corpul… dar să îmi spui cum e, că eu nu m-am epilat cu ceară niciodată.
Eu, când văd așa mesaj, am blackmind instant!
Jur!
Văd direct negru în fața ochilor 😅😅, mă ia amețeala și zic „ține-mă că mă duc!” 😅🤣😅. Mă duc la Dracu’ în praznic!

Cum să vrei epilare full body din prima ședință, când nu te-ai epilat niciodată în viața ta cu ceară?!
Începe și tu cu începutul! Cu puțin, pas cu pas. Să vezi, poți? Rezisti? Te ține?!
Începe cu un inghinal și, dacă vezi că te simți, poți să mai adaugi și altă parte a corpului în ședință. Sau mai programezi una după aceea.

Nu ai cum să începi epilare full body când habar nu ai cum funcționează procedura. Una e să stai 20 de minute pentru inghinal, să mai adaugi un guler, o axilă, un nazal sau urechi, piept, abdomen, spate, și alta e să vrei full body. Mai ales din prima!

Apropo de asta, mi-am amintit de o ședință funny de prin vară sau când naiba a fost Campionatul de Fotbal.
Numai bine ce jumuleam un smiorcăit pe brațe, când de afară se aude:

• GOoooooool!!

Eu de astea cu gol tot auzisem de câteva zile și au mai fost și după, dar asta a fost cu gol cu omul sărind de pe masă drept în picioare să mă întrebe:

• Cine a dat?!
• Cine a dat ce?!
• Gol!!!

Mă uit la el ca vițelul la poarta nouă. El, încă în picioare, îmi zice că vrea să vadă meciul. Mă supăr?

• Nu mă supăr, dacă stai cuminte pe masă să îmi fac treaba…

Nu știți cât s-a smiorcăit înainte să-și ia telefonul în mână și să pornească pe ceva live. La un momentdat mă întreabă dacă am bere.

• Cred că am prin frigider vreo una, dacă mă uit.
• A… una… nu că nu îmi ajunge una… la ce mă apuc?
• Stai să văd… se pare că am 6 ursuleți.
• Aa… și mi dai și mie una?
• Îți dau (una??! N-ai zis că nu îți ajunge? Gândea mintea mea…).
• Mai îmi dai una?
• Nu, uite ceva, ia-le tăticul pe toate, da stai aici cuminte că mă apuc de spate și picioare și nu mai vreau să te ridici.

Și se apucă omul să bea liniștit bericuța după bericuță, el la meci, acolo, eu la meciul epilării pe el, tac-pac. Nu știu cum a zburat timpul, că eu munceam în verva acolo, cu gândurile mele, cu spasmele lui (mai mult de rateuri de meci decât de durere, că uitase, parcă nu mai era acolo).

Să știți că dacă nu s-ar fi terminat ursuleții, nici nu știa că eu lucrez, dar când, la un momentdat, se uită pe masă și vede că… hopa.

• Ce ai făcut?!
• Păi?
• Păi?

Nu mai aveam bere. Mă uit la el, se uită la mine, jumătate epilat, jumătate nu prea… zice: „Ba… mai vreau bere. Hai că dau o fugă la magazin să iau.”

• Așa?!??!?
• Păi?!
• Păi???
• Hai, bă, că nu mă vede nimeni!

(Era roșu ca racul unde n-avea păr și negru pe unde avea… ca la rotisor, pe spate tot roșu și lucios, pe față jale.)

• Hai că nu mai durează mult, mai am picioarele pe partea din față, piept și abdomen.
• N-auzi, bă, că mă duc după bere.

Eu iar mintea în colțuri…

• Așa?!
• Da, hai că vin repede!

(Mă gândeam, mai vine tembelul? Că arată mega dubios.)
S-a întors după vreo 15 minute. Fericit și cu ursuleții după el. A băut fericit, a stat cuminte… eu chicoteam și în mintea mea zburdau licuricii 😅🤣.

…Încă mă gândesc: ce-or fi zis ăia care s-au găsit cu el și l-au văzut?
Gogule, ești diliu, jur!

PS: Mersi de tips!