Blabla

 Ce „mișto” de voi că aveți un așa-zis „loc de joacă”, un spațiu în care, indiferent cine ai fi, ce nume ai purta, ce caracter îndoielnic ai căra după tine, fie că ești vreun „prinț” inventat sau un cerșetor de atenție, fie că ești sănătos sau profund labil, poți să scrii acolo câte în lună și în stele, fără limite, fără rușine și fără consecințe.Un loc în care poți să-ți bați joc de orice fată din spatele unei tastaturi, ascuns comod sub masca anonimatului, în timp ce tu ai voie să scrii orice, iar ea nu are dreptul să se apere decât dacă plătește, lunar, 500 de lei sub forma unui abonament roșu.Tu poți să fii absolut orice gunoi uman, iar recenzia ta să cântărească greu, cât o sentință, cât o casă pusă la pământ, pentru că tu „contezi”. Tu ai voie.Fetele astea, în schimb, sunt reduse la niște „prestatoare”, la niște nimicuri, niște obiecte fără voce, fără drept la replică, fără demnitate în ochii voștri.Tu poți să fii orice junghi al societății, frustrat, ratat, plin de venin și de complexe, și totuși să ai valoare, putere și credibilitate, în timp ce ea nu e „nimeni”, pentru simplul motiv că ea este identificabilă, iar tu nu.Tu poți să fii cât de frustrat vrei, cât de urât pe dinăuntru, cât de spurcat, mizerabil, nespălat, dosit, cu gura împuțită și cu un zâmbet scârbos ieșit dintr-o mufă stricată, cu o voce joasă și mizantropică, și totuși să fii tratat ca „cineva”, în timp ce ea rămâne „o oarecare”.Tu poți să vii acolo, să nu-ți ajungă ce ți se oferă, să vrei mai mult, să ceri mai mult, iar dacă nu ți se dă de bunăvoie, să încerci să iei cu japca, iar apoi să fii tot tu supărat, frustrat și ofensat că nu ai primit exact ce ai vrut.Pentru că tu poți. Ea nu.Pentru că tu ești „user”, ai putere, ai o voce, ai credibilitate, iar ea… ea e doar o prestatoare în ochii voștri, o figură fără valoare.Nu contează că, poate, dacă tu n-ai plăti, nici lulea nu s-ar uita vreodată la tine, nu contează că în viața reală ești invizibil, pentru că aici, în spatele tastaturii, ești mare și tare.Cu cât omul e mai jos, cu atât nemulțumirea e mai mare.Cu cât omul e mai urât la suflet, cu atât devine mai necioplit, mai agresiv și mai plin de tupeu.Ce să mai zici și de forumurile astea, câtă putere dau tuturor, mai ales acelora care, în viața reală, sunt nimicuri fără putere, fără coloană vertebrală și fără respect.Unde vă credeți, serios? Ce s-a ajuns cu lumea asta…

Pe vremuri, găseai un anunț într-un ziar, sunai, mergeai, vizitai, plăteai și plecai. Data viitoare poate alegeai pe altcineva, sau, dacă ți-a plăcut, păstrai numărul și mai reveneai, simplu, discret și cu bun-simț.Acum? Acum simțiți nevoia să vă povestiți experiențele tuturor, de parcă sunteți trași la indigo, de parcă toți arătați la fel, aveți aceleași așteptări, același comportament și același tipar de om.„Vai, ce bine că mi-a zis colegu’…”„Vai, ce m-a scăpat de un drum…”„Confirm.”Confirmi ce, mă? Sunteți toți copia unuia singur?V-ați gândit măcar o secundă că poate problema a fost la cel dinaintea ta? Că poate omul a fost un dobitoc?Că poate îi mirosea gura, sau corpul, sau avea o igienă deplorabilă?Că poate arăta ca o maimuță urangutanizată, sau că are 180 de kilograme în viu, rupe patul sub el și, cu toate astea, are pretenții absurde de la o femeie de 40 de kilograme, care ar trebui să-l „ridice pe culmi”?Că poate stă ca o vacă, inert și neimplicat, sau, dimpotrivă, participă prea mult, fără limite și fără simțul decenței?Că poate un gest banal s-a transformat într-un fiasco din lipsă de măsură, de respect sau de autocontrol?Sau că există o mie de alte motive, unele ridicole, altele pur și simplu ținând de incompatibilitate?Și chiar și așa, nu credeți că exagerați?Nu credeți că ar fi cazul să vă opriți din rahateala asta continuă a recenziilor, mai ales când ajungeți să scrieți toate bălăriile și intimitățile, transformând o experiență personală într-o bârfă publică, penibilă și grețoasă?Când ați decis că o vizită trebuie analizată ca examenul vieții, cu notă, comentarii și verdict final?Este un serviciu, până la urmă.Mergi, achiți, primești, te bucuri — sau nu — și pleci.

Atât.

Nu ți-a plăcut? Drum bun. Nu mai calci pe acolo.Ce-i cu avalanșa asta de recenzii vomitive? Ce ați transformat mersul la femei, într-o vizită la Disneyland, cu așteptări de spectacol, artificii și aplauze la final?Nu-ți place întâlnirea cu o femeie? Atunci problema e la tine, nu la ea.Pentru că nu știi să te bucuri de prezența ei, de spiritul ei, de felul ei de a fi, de ceea ce are ea să-ți ofere și, mai ales, nu știi să primești.Problema e la tine. Nu la ea.Bărbatul are cheia.

În locația din Răsărit suntem, în momentul de față, șase fete active și avem o agendă comună, ceea ce înseamnă că orice comportament nepoliticos, lipsit de respect, întârziere, nesimțire sau atitudine deplasată dintr-o ședință ajunge automat cunoscut de toate, cu detalii clare. Da, știu, „vai, ne-am emancipat”, acum și „cur*le” au standarde, pretenții și își permit să facă selecții, ce tragedie. Ei bine, da, exact asta facem. Suntem dame, maseuze, femei, și avem dreptul să alegem cu cine lucrăm, iar de acest drept ne folosim din plin. Ne protejăm. În special de cei cu o calitate umană îndoielnică.

Nu voi înțelege niciodată logica celor care știu foarte bine că sunt pe lista neagră și totuși insistă obsesiv să ajungă aici. Unii au fost nemulțumiți, li s-a spus clar că nu mai sunt bineveniți, și cu toate astea continuă să forțeze lucrurile. Alții nu au fost primiți niciodată, pentru că ne-am prins din conversații că nu are sens. Unii și-au făcut programări pe care nu le-au onorat sau le-au anulat fix înainte de ședință. Alții au fost grețoși, urâți la vorbă sau la suflet, nepoliticoși, obraznici, nespălați sau pur și simplu ceva nu a funcționat în ședință — iar asta le-a fost spus direct, fără ocolișuri. Și totuși insistă să vină într-un loc unde li s-a comunicat clar că nu mai sunt doriți. Iar când nu sunt primiți, se răzbună cu recenzii de ra*at, pe măsura lor.

Nu ar fi mai simplu să vă orientați spre alte locații unde sunteți bineveniți? Orașul e plin. Sunt zeci de mii de dame care oferă servicii. Dacă noi nu vă vrem, de ce insistați cu atâta îndârjire?!

De mâine, îmi fac și eu o rubrică specială pe blog: o rubrică de recenzii.

Și am să scriu și eu despre voi. Despre cei cu bun-simț, dar mai ales despre cei mai scârboși, mai grețoși, libidinoși, nespălați și oribili dintre voi. Poate așa vă mai cizelați. Sau, cine știe, poate învățați, în sfârșit, să fiți bărbați — nu javre.