Nitica filozofie

Iaca, nu aveam ce face și mi-am aruncat puțin privirea pe forum. Nu prea sunt eu interesată să intru pe secțiunile de escorte; de obicei citesc în secțiunea de masaj, unde este topicul meu și, eventual, al colegelor mele. Rareori mai accesez și secția de discuții generale, dar, cum nu prea am permisiunea să scriu acolo pentru că nu am achitat abonamentul roșu de 500 de lei ca să am voie… mă uit și eu doar așa și, deseori, mă crucesc; alteori fierb să vă zic vreo două, că mă știți cum sunt: vulcan, vulcan.

Și cum ziceam… m-am crucit! Citeam și fierbeam mai ceva ca apa la 100 de grade, cu bule și bulbuci.

Băi, băieți, băi, când v-ați tâmpit așa rău?

Întreb „când”, pentru că eu, sincer, nu-mi amintesc să fi văzut atâția tembeli la un loc, adunându-se ca o turmă de hiene să ucidă o pradă, în vremurile mele bune, când eram super activă atât pe forum, cât și în ședințe.

Băi, băieți, cine pe cine prăduiește și de ce? E cumva o luptă pe viață și pe moarte? Câștigați ceva din treaba asta sau ce, Doamne iartă-mă?!

De ceeee sunteți așa de răutăcioși când vă lăsați impresiile legate de experiențele voastre sexuale?! De ce simțiți nevoia să desființați? Păreți de neoprit, ca un câine din acela de rasă interzisă care prinde cu putere un cățeluș de gât și nu-i mai dă drumul, oricât ar încerca ceilalți să elibereze bietul suflet din colții lui și din furia de nestăpânit.

Băi, băieți, ce aveți, băi, la căpățână?! Vă credeți în filmele cu Cichician? Dați note și vă destrăbălați, jigniți, povestiți pas cu pas toate porcăriile și apoi le criticați?!

Dar de ce așa?!

De ce nu rămâneți acolo, în ședință, să învățați să oferiți și voi, ca să primiți, și la final să fiți toți mulțumiți?

Să faci descrierea fizică a unei femei, fie că ți-a plăcut ori ba, și să o descrii ca pe un produs oarecare de vânzare la târgul de duminică, pe tarabă… e rușinos pentru voi, ca bărbați! Pentru că nu vedeți decât un produs, un articol, un nimic. Nu mai știți să vedeți femeia ca pe femeie; v-ați distrus atât de tare ca bărbați, sunteți atât de seci și goi emoțional încât femeia nu mai reprezintă femeie în viziunea voastră, e doar un obiect.

Femeia este, până la urmă, un miracol.

Având acces, prin atâta tehnologie și libertate, să poposiți în brațele ei, în pi*da ei, între coapsele ei, în sânii ei și multe altele, e un privilegiu, iar voi, ca bărbați, trebuie să știți să fiți bărbați și să luați experiența ca pe un bun energetic al corpului vostru și al sufletului vostru, ca pe o dorință savuroasă și îndeplinită.

Ca atunci când ai chef să mănânci ceva bun. Cauți printre opțiuni, apoi, când ai găsit, mănânci cu poftă din ce ai ales. Mănânci, savurezi, te bucuri, sufletul îți e împlinit, mulțumit, încântat, fericit și apreciază, la final, ce bunătate ți-ai dăruit.

Ori tu vrei să-mi spui că îți dorești să guști ceva și, la final, scuipi în farfurie?! Păi ți-ai bătut joc de propria ta dorință! Și ești un dobitoc!! Nu meritai să te bucuri de bunătatea aia pentru care cineva a muncit să o gătească, să te servească și să aștepte apoi mulțumirea că a făcut ceva bine. Sau poate îți dorești ceva, te duci să cumperi și mai scuipi și pe la alții prin farfurie, că tu voiai un tip, nu celelalte… tot un dobitoc rămâi, că nu te-a obligat nimeni! Dacă vrei dulce, te duci la dulce; dacă vrei sărat, te duci la sărat.

Apropo de ăștia care vă duceți la o escortă și nu vă place din start cum arată, dar rămâneți totuși „să dați o șansă”:

Păi, coa*e, dacă tu vrei să guști o savarină, nu te duci să ceri o ciorbă de fasole cu ciolan… te duci la savarină și lași ciorba pentru ăla căruia îi e foame și asta vrea! Știi ce zic?! Că altfel revin: ești un mare dobitoc! Și îți meriți soarta! Să te duci la una, să o vezi că e grasă și nu-i genul tău, dar să alegi să rămâi „că poate, poate”, și să stai ca boul toată ședința, cu scârbă în ochi și cu steagul mort, ca apoi să spui ce ședință de căcat ai avut, te face fix ce am zis: un dobitoc!

Apoi… note pentru fiecare serviciu în parte. Dar e cineva la extemporal?! Ce e, examen de anatomie practică la bacalaureat?! Te duci să fu*i sau să testezi? De la ce comisie ești și ce certificat de competențe dai la finalizarea „examenului”? Înainte de examen a avut loc vreo pregătire? Elevul a fost informat că urmează evaluarea sau e ceva așa, ad-hoc, ca divanele de boieri pe vremea lui Cuza?! Unde vă credeți voi, în filmele porno editate de pe net?!

Băi, băiatule, că iar repet: ce înseamnă asta?! Te-ai dus să savurezi, să te simți bine, să plătești ca să primești un serviciu sau te-ai dus să-i dai aleia examenul de dizertație?! Nu realizați penibilismul?

Băi, voi sunteți toți la fel concepuți? Aveți o carte a bărbăției și masculinității din care să citească fiecare și să știe exact cum se excită fiecare și ce reacții are, în timp și spațiu, în funcție de circumstanțe sau evenimente? Ce anume vă face să credeți că aveți dreptul să notați aceste experiențe când încă sunt mulți dintre voi care nici să vă spălați bine bastonul nu sunteți în stare?

Vreți să vă spun când mergeți la duș și vă spălați doar la jucărie și omiteți că mai aveți și un c*r… și niște picioare (unii aveți scame în buric)… și niște urechi, după urechi, pe gât sau la subraț?! Vă faceți duș numai așa, ca o floricică, doar la puțică… Ce sens are să vă clătiți bine pe față, pe barbă, pe gât, pe după urechi, pe ceafă? Gelul de duș nu ajunge la mulți la axilă… acolo, Dumnezeu cu mila…

Mai e nevoie să zic câți dintre voi nu folosiți și nu vă place să vă epilați ca să fiți fresh măcar acolo jos, dacă nu și la subraț? Unii puteți să vă faceți codițe împletite, mă jur, cu chica aia de porumb de-mi amintește de copilăria mea, când fumam chică în ziar și tușeam trei zile, până ne-a prins bunică-meu și ne-a caftit direct în lanul de porumb. Aveți unii o blană pe corp, că, să fac masaj, trebuie să folosesc toată butelia de ulei :)). Să-ți dau câțiva pupici pe ici, pe colo e misiune imposibilă: trebuie să ar și să brazdez să nu rămân cu tone de fl*i între dinți.

Și totuși, zâmbesc și merg mai departe. Pentru că eu vreau să iasă bine ședința aia, să fii mulțumit, să mă învăț cu tine, să te cunosc și, dacă mai revii a doua oară, să fie și mai bine decât prima. Mă rog, dacă mai am eu chef să mai revii, că sunt unii pe care îi bag în agendă de cum am închis ușa în urma lor, dar asta e altă poveste, vă scriu altă dată.

Pe vremea când m-am apucat eu de masaj (și a trecut o vreme bună, adică vreo 15 ani de când sunt în domeniul ăsta), oamenii erau altfel. Nu mai zic că NU EXISTA BĂRBAT să vină cu mâna goală la mine! O ciocolată, o cutie de bomboane, un vin, o cafeluță, un ghiocel, o zambilă, orice. Dacă, prin vreo întâmplare, nu apuca să cumpere – poate trafic, poate contracronometru, poate magazine închise – era garantat un tips frumușel să îmbuneze scorpia. Nu era vorba de îmbunare, era vorba de educație, bun-simț, respect, demnitate masculină, chestia aia veche, știți voi, de gentleman, care era la modă.

S-au schimbat modelele, știu. Acum e supremația, șmecheria, tupeul, treaba aia cu „las-o că merge și așa” sau „dă-o bă în plm, că oricum o plătesc”. Adică fix ce ziceam: bărbăția era atunci demult… acum, mai puțin cu asta.

Înainte, când îmi planificam o ședință de masaj, nici nu mai puneam alta după ea, că nu știam niciodată cum trecea timpul și nu ne ajungea ora. N-aveam nicio teamă că, dacă trece ora, rămân în pierdere, și el n-avea nicio teamă că, dacă trece ora, rămâne neterminat sau că îl dau afară că mai vine cineva. Iar financiar nu-și „uita” portofelul la mașină, pentru că, deși acum se poate face rapid transfer de pe telefon, atunci omul venea cu cash și nu avea nimic împotrivă să-și răscumpere timpul depășit, atâta vreme cât a primit ce și-a dorit.

Acum… parcă toți vin la golire și atât. Unul nu-l mai vezi să-i placă arta asta a amorului fără penetrare, să se bucure de brațe întinse, de plăcerea de a vedea femeia tremurându-i în brațe după un orgasm. Nimeni nu se mai bucură de a oferi ceva și de a primi. Acum parcă totul e pe contracronometru. Și la sărut fugiți! Trebuie să vă învăț eu să sărutați, să vă folosiți buzele, nu dinții, să vă relaxați și să lăsați graba pentru mai târziu, la sprintul de la scară la mașină, să nu vă înghețe bucile.

Vouă vă place ritmul ăsta? Nici măcar nu știu cum poate fi numit… dar eu sunt de modă veche. Am 36 de ani, deși nu arăt mai mult de 25. Mi-am păstrat trăsăturile angelice la chip și încă mă ajută zâmbetul natural și frumos cu care sunt învățată să trăiesc, să exist și să dau viață frumosului. Față de acum mulți ani, când eram tânără, slăbănoagă, fără țâțe, fără cur și cu puțină minte, au trecut anii și acum am și forme, și cur, și țâțe și m-am mai și deșteptat puțin (zic eu). Adică am ceva al meu ce place și nu prea las loc de minusuri pe unde trec și cu cine stau.

Iar eu, când vă primesc, vă dăruiesc ce sunt și ce am: tandrețe, senzualitate, erotism, timpul meu, energia mea, bucuria mea, trupul meu. Ce-ar fi să începeți să dați înapoi la fel, fără să vă mai pierdeți în mizeria falsei șmecherii infatuoase și imature, care de multe ori ne strică ședința în loc să ne facă să ne bucurăm pe deplin de fiecare secundă?

Bă, băieți, reveniți-vă! Femeia e miracol! Învățați să vă bucurați de ea!! Prin asta alegeți să vă bucurați și de voi!