Una mică...

 Ca de dimineața!

Pe asta chiar trebuie musai să v-o scriu, că nu se poate să lași așa ceva în secret.Două noaptea. Sună telefonul.Nu m-a mai sunat de vreo doi ani. Sau nu știu… mai mult, mai puțin. Genul de prietenă cu care relația e la superlativ, dar rar, după posibilități. Că nu degeaba ne știm de vreo treij’ de ani.Cu jumătate de ochi mă uit la ecran. Mă gândesc: răspund, nu răspund? Cine știe ce-a mai făcut dilița iar… și iar îmi strică somnul. Că ea nu sună niciodată fără să fie ceva cu adevărat, adevărat.— Ei! Ce-i?! — Dormi? — Nu, fă, meditez la nemurirea lumii. Logic, e două noaptea! — Da, știu, dar stai să vezi, că am nevoie de tine. Sigur tu trebuie să știi, cu puterile tale supranaturale. — Hai, bagă mare!— Fă, sunt bogată. Și uitasem!Dar sunt și săracă, bă, că iar am uitat!— Ce naiba ai uitat? Nu înțeleg. Fii mai explicită, că e două noaptea în plm, mi-e somn și de dodiile tale chiar n-am chef acum.— Am găsit banii! — Ce bani? — Ăia de la gagiu’ ăla mișto de i-a…

(Țineți-vă bine!)

…i-am băgat într-o pungă, am făcut-o rolă, rola am pus-o într-un pahar din ăla colorat, am turnat niște apă peste ei și i-am băgat în congelator.Pe măsură ce povestea înainta, somnul mi se ducea. Ochii mi se pierdeau în negrul nopții, amestecat cu steluțele verzi fosforescente de pe tavan. Pupilele se dilatau, timpanele mi se bălăngăneau mai ceva ca niște acordeoane.— Ce ai băgat?! — Banii!!! — Ce bani?!?!?— Mai ții minte când a venit gagiu’ ăla mișto din Franța, acum vreo zece ani? Și plm, am ieșit, am băut, a venit la mine… era ghiftuit de bani, avea buzunarele pline și l-am făcut să-mi dea niște bani. Sau i-am furat, nu mai știu. Dup-aia ne-am dus în club, ne-am îmbătat, ne-am toate alea, ne-am dus acasă și iar ne-am f***t în dracii ăia mari…— Lasă, lasă, sari peste detaliile astea. Zi mai departe!

Pe măsură ce povestea devenea tot mai puțin coerentă, dar cumva lucidă, începea să i se plimbe limba prin gură.— Și am făcut ce-am făcut… nici el nu-și mai amintea câți bani avea, câți am pierdut la cazino, câți am băut, câți mi-a dat mie…— Și? — Și vreau să-mi iau mașină, coa*e! Gata, mâine îmi iau mașină! Oricum, asta era pe ducă, dă-o-n plm de mașină! Gata, mâine îmi iau mașină!— Bravo! Și pe mine de ce m-ai sunat la ora asta?! — Păi de fericire! Că i-am găsit ieri, m-am îmbătat muci, m-am făcut frumoasă, m-am dus în club, m-am f***t și…— Șiii?! — Plm… am uitat unde i-am pus.

Mda…— La ce proastă ești, cine știe unde puteai să-i pui tura asta… în aragaz, în mașina de spălat vase, poate ți i-ai băgat în cur!Ton de ocupat.Telefon închis.Vorbeam singură.După cinci minute — apel.

— Făăă, știam eu că tu ești deșteaptă! I-am găsit! — Unde? Intr-un borcan de bulion in masina de spalat vase! Gata, mâine mă duc să-mi iau mașină!!

Zic: „Dracu’, dacă ai început așa, îți iei p**a mâine, că iar uiți unde i-ai pus…”